| Zoon mizericon
Orice asem?nare cu diver?i zoon mizericon este total întîmpl?toare.
Credeam c? au trecut anii în care î?i era fric? s? spui ce gânde?ti ?i c? acum exist? o democra?ie cel pu?in incipient? care func?ioneaz? dup? anumite reguli necesare în orice societate modern?. E drept c? apar tot felul de publica?ii de scandal în care po?i scrie cam tot ce vrei, f?r? a ?ine cont de reguli minime de convie?uire într-o comnitate care se dore?te a fi la ni?te standarde de civiliza?ie avansate, dar nu po?i s? faci chiar tot ce vrei nu care cumva s? superi pe cine nu trebuie!
Politica pumnului în gur? s-a aplicat înainte de '89, s-a aplicat ?i dup? a?a-zisa revolu?ie, dar mai voalat, luînd forme rafinate, elevate, ?i trebuie s? fi un bun observator al naturii umane ca s?-?i dai seama cine î?i e prieten ?i cine du?man.
Din p?cate mul?i pictori naivi au fost folosi?i ca mas? de manevr? pentru a se face remarcate anumite „personalit??i” a?a-zis culturale care profit? pe spatele bie?ilor oameni.
Un asemenea „zoon” este greu de identificat, pentru c? ?tie s? se ascund? bine în cochilia lui, unde depoziteaz? ?i dejec?iile adunate în timp. Numai strîns cu u?a arunc? mizeriile din el, doar-doar o stropi pe altcineva, nu pe el. De ce „zoon”, - conform cu DEX: „orice organism care iese dintr-un ou”. Doar c? acest zoon este ceva mai special ?i nu a fost înc? descris de manualele biologice, pentru c? mediul lui preferat în care se simte bine este cel cultural. S? nu uit?m c? ?opîrlele fac ou?, mai i?i arunc? ?i veninul c?tre victim?, cum face cobra scuip?toare. Are asem?n?ri ?i cu un cameleon, care-?i schimb? culoarea în func?ie de interes, dar ?i cu un melc care se ascunde în cochilie dac? i se face fric?, în schimb cînd se tîr??te, las? dup? el o dâr? lipicioas? ?i nepl?cut?. Datorit? mizeriei, de?eurilor ?i gunoaelor pe care le produce peste tot, pe drept cuvînd po?i s?-i spui „zoon mizericon”, un nume destul de elegant a? spune eu fa?? de mizeriile care le debiteaz? în jur.
În rest, ai zice c? e pâinea lui Dumnezeu, foarte amabil cu to?i ceilal?i, politicos, bine îmbr?cat, pozînd în apostolul s?rac ?i cinstit care propov?duie?te cinstea ?i corectitudinea, c? nici usturoi n-a mîncat ?i nici gura nu-i miroase.
Este în rela?ii bune cu autorit??ile, a fost ?i înainte, c? doar limba lui lung? e obi?nuit? s? ling? acolo unde trebuie pentru a ob?ine ceea ce dore?te pentru el.
Îi ploace s? se înconjoare de ciraci, cu cît mai mul?i, cu atît mai bine, ca s? fie periat, omagiat ?i venerat. Aten?ie c? ?i printre ciraci exist? „zoon mizericon” în devenire, care au ce înv??a de la un „zoon mizericon „ adult. Sunt elevi buni ?i înva?? repede.
Dac? pune ochii pe cineva care ?i-a permis s? se uite în sus, nu în jos, timid ?i supus, acela este practic terminat, distrus, nu mai are nici o ?ans? de a tr?i la picioarele lui. Organismul cel r?spînditor de mizerii va pune toate tunurile pe r?zvr?tit ?i îl va împro?ca pe toate ?evile cu tot ceea ce se poate imagina mai murdar, fetid ?i urît mirositor. De regul? cel atins de aceste mizerii foarte greu se mai poate cur??a sau sp?la, spre bucuria lui „zoon mizericon”.
Îl putem vedea pste tot, de?i nu ?tim c? e el: e la televizor, în reviste, îl auzim la radio, citim despre el pe internet sau cine mai ?tie pe unde. Totu?i e bine s? v? uita?i cu aten?ie la simptome, s-ar putea s?-l recunoa?te?i.
Concluzia este urm?toarea: -Aten?ie , „Zoon mizericon” e printre noi, feri?i-v? c? mu?c?! |
Article Details
